În termenii materialişti-monişti, de paradigmă newtoniană-carteziană, logica aristotelică, ştiinţa mecanicistă - educaţia se întâmplă la ŞCOALĂ, într-un cadru instituţionalizat, controlabil, conform unui program, Curiculum, într-un mod relativ omogen, cuantificabil, evaluabil. Raportul dintre dascăl şi învăţăcel este unul ierarhic. Rezultatul acestui sistem este vizibil astăzi: adulţi care sunt incapabili de cogniţie pe cont propriu şi insecurizaţi, blocaţi, imaturi emoţional.
Gândirea holografică sau holonomică deschide însă o cale, aş spune, cuantică. În termenii unei Ere a informaţiei, desecretizarea cunoaşterii, eliberarea de prejudecăţi şi tipare, educaţia continuă se apropie de ceea ce se întrevedea la începuturile ei: nosce te ipsum, autocunoaştere şi cunoaştere a lumii.

Articol de Adrian Nuță. Sursa aici.

"Bateria are 13 itemi. Pe baza ei a fost calculat un indice de cunoaştere ştiinţifică. Pentru noi, românii, este scăzut (unul din cele mai mici). La finlandezi, danezi şi olandezi este foarte sus. S-au priceput la ştiinţă şi au dat mai multe răspunsuri corecte (din 100 de români doar 30 înţeleg metoda experimentală, un progres remarcabil faţă de 2002, când era vorba doar de 15). În schimb România e foarte sus în materie de credinţă şi practică religioasă (rugăciuni). Altfel spus, indicele de cunoaştere ştiinţifică şi numărul celor care se roagă zilnic sunt într-un raport invers proporţional (danezii şi francezii nu sunt interesaţi de rugăciuni decât într-un procent foarte mic).

... Şi 2010 - încă un an în care nicio instituţie de învăţamânt superior din România a primit punctajul maxim la capitolul integritate. Coaliţia pentru Universităţi Curate a lansat joi ediţia 2010 a Topului Integrităţii Universităţilor Publice.

Astfel aflăm în ce fel Învăţământul Superior s-a transformat în fabrica de făcut diplome...

Ştiaţi că....

Pedagogia Waldorf a fost iniţiată de Rudolf Steiner, la iniţiativa unui director al unei fabrici de ţigarete, care pe atunci (începutul secolului XX)  introducea noţiunea de artă educării sufletului omenesc. Pornind de la viziunea antropologică dezvoltată de Steiner, acest tip de educatei ţine cont de nevoile fiecărui individ, stimulând curiozitatea şi dorinţa de a cunoaşte. Predarea efectivă devine o artă şi tinde să creeze imagini vizuale care vor duce la abstractizări. Intrebările dascălilor din pedagogia Waldorf erau: ce forţe trăiesc în copil? Ce trăsături volitive posedă copilul, cum este gândirea şi afectivitatea lui? Iar apoi dascălul acţionează în sensul dezvoltării acestora. Sună bine, nu?